Ştii cum arată o zi perfectă
pentru mine?
E o zi în care stau şi privesc
cum plouă, cu un pahar de milkshake de căpşuni în mâna. Da, acel milkshake de
la mc care-mi place atât de mult. Şi să nu uităm de playlist-ul meu preferat.
Ştii şi tu care sunt piesele mele preferate; da, alea două.
De ce ploaia? Pentru că-mi aduce
aminte de tine. Şi ţie-ţi plăcea ploaia, atât de mult încât urai umbrelele şi
nu înţelegeai scopul lor. Vezi, un lucru atât de simplu asupra căruia avem
percepţii atât de diferite.
Tu te aruncai cu capul înainte.
Îţi plăcea să te plimbi prin ploaie, să simţi fiecare picătură cum se scurge pe
faţa ta, fiecare picătură care-ţi umezea din ce în ce mai mult hainele. Eu? Eu
preferam să stau sub părticica mea de umbrela şi să privesc, dacă se poate
dintr-o cafenea sau de acasă. Să văd cum picăturile cad armonios şi lovesc
asfaltul sau geamul din camera mea. Eu mă bucuram de liniştea aia care mi-o
dădea ploaia. De gândul că după orice ploaie vine şi-un curcubeu. Că oricât de
rău ţi se pare că e acum, o să vină şi momente frumoase.
Cam atât de diferiţi eram noi.
Şi-acum când am trăit prima
ploaie în absenţa ta parcă te auzeam cum îmi ziceai să las naibii umbrela aia,
că nu păţesc nimic de la puţină apă. M-am mirat că n-am fost tristă când mi-am
adus aminte de tine. Şi abia acum încep să văd cât de diferiţi eram. Cu toate
că tu-mi repetai asta cât de des puteai. Nu voiam să îţi dau dreptate. Până
acum.
Şi-am stat şi m-am uitat din nou
la ploaie, cum cadea şi se prelingea de pe fiecare frunză. Şi într-un moment de
nebunie, probabil, mi-am închis umbrela. Am vrut să văd ce e aşa special, de
ce-ţi place aşa mult. N-am reuşit să înţeleg. Tot ce-am simţit a fost cum mi se
face din ce în ce mai rece şi cum încep să nu mai văd nimic din cauza apei
ce-mi inundă faţa. Nu ştiu cum lucrul ăsta poate să fie plăcut pentru tine…
Am ajuns acasă dârdăind de frig,
chiar dacă afară erau vreo douăzeci şi cinci de grade.
Şi probabil că ai avut dreptate,
că eram prea diferiţi. Dar îmi plăcea asta și în continuare nu voiam să îți dau
dreptate. Până când lucrurile s-au complicat şi am ajuns la dispute mai
serioase şi din ce în ce mai dese.
Dar nu-i nimic. Toate trec. Toate
se uită și rămâi doar cu ce e mai frumos. Sper!
Aşa că mi-am făcut o ciocolată
caldă, exact cum ţi-am făcut astă-iarnă. Puţină apă şi cacao, până se face ca o
crema, după care pun laptele nu prea fierbinte şi o linguriţă de miere. Măcar
aici aveam gusturi comune.
