I don't want to hear it

   If you’re here to apologize, I don’t want to hear it. You’ve had your chance, too many in fact, and I mean this when I say it, I’m finally ready to let you go. Because you’ve let me down too many times before. And I was a fool to keep taking you back, to keep loving you with all I’ve got when you only ever give something like 12% of your love to me.
   It hasn’t been fair on me, I’ve been giving my all and you’ve been pushing me away, pulling me back, pushing me away and then calling me back in when it’s convenient for you. I can’t keep going on like this; I can’t keep wasting my love on someone who is less than deserving. I can’t keep destroying myself; I can’t have you in my life anymore, so goodbye.

Bărbaţii se întorc atunci când femeile sunt fericite, iar femeile se întorc atunci când bărbaţii au probleme

   Voiai să vezi cum mai sunt sau vorbele altui bărbat ţi-au ajuns la urechi şi-ţi fierbe orgoliul în vene? Voiai să vezi cum mai sunt sau voiai să vezi ce anume a trezit în mine indiferenţa pe care ai lăsat-o în urmă? Voiai să vezi cum sunt eu sau prin ce colţ din mine mai eşti tu? Dacă voiai să vezi cum sunt, sunt chiar bine.

   Tu ştiai cum sunt. Şi din pacea asta pe care o simt eu, în interiorul meu, nu am dat să te întreb cum eşti. N-aş fi vrut să fii nevoit să minţi, n-aş fi vrut să trebuiască să ascunzi vinovăţia care îţi ia mâna şi o pune pe telefon. N-aş fi vrut să te determin, fără să vreau, să îmi spui umilitorul „ai avut dreptate” şi sincer, nici pe mine nu mă mai încălzeşte dreptatea, pentru că am învăţat că poate să îţi moară sufletul cu dreptatea în mâna. Şi sincer nu m-ar fi interesat exact nici pe unde greşeşte ea şi ce părţi din mine îi lipsesc. Dar uite, totuşi, dacă voiai să ştii cum sunt, sunt cu suflet de pisica, cu nouă vieţi.

   Hai să îţi spun cum sunt: zâmbesc atât de mult încât oblig lumea să zâmbească cu mine, vorbesc aşa de calm încât îi liniştesc şi pe cei mai necredincioşi demoni ai mei, ating cu atâta dragoste încât toate florile din casă sunt înflorite. Şi nu ştiu, parcă de la o vreme, îmi vin hainele mai bine, parcă părul îmi radiază de atâta viaţă, parcă roiesc oamenii în jurul meu şi mă simt iubită. Mă simt iubită de mine şi îmi este suficient.

   Dar tu ştiai cum sunt, eram la fel şi ultima dată când ai dat să verifici din prea multă grijă cum mai sunt. La fel de mare îţi era mirarea şi la fel de tare ai căzut de pe scaun simţindu-mi împlinirea. La fel de surprins ai fost cât de bine pot să am grijă de mine singură şi n-ai crezut. N-ai crezut, că de aia ai vrut să vezi cum mai sunt. Şi nici acum n-ai crede dacă n-ai simţi într-adevăr în voce. Sunt bine.

   Îmi pare rău să te dezamăgesc iar, dar sunt bine. Hmm, nici nu ştiam că funcţionează aşa: bărbaţii se întorc atunci când femeile sunt fericite şi au realizări, iar femeile (care iubesc) se întorc atunci când bărbaţii au probleme. Nu te culca totuşi pe-o ureche, am zis femeile care iubesc.  

   Cum? Mi-ar face mare plăcere să mai vorbim, dar stau foarte prost cu timpul. Nu ne putem vedea anii ăştia. Uhm, da, şi eu mă bucur mult că eşti bine. Să ai o viaţă frumoasă, te pup. Da, sunt bine.

Un gust amar al trecutului

   Partea cea mai amuzantă? Că tu ai să treci peste şi sunt sigură că vei găsi pe cineva mult mai bun ca el, iar el va rămâne doar un gust amar al trecutului.

   Însă el? El probabil îşi va scoate "pelerina" ignoranţei, o va îmbraca, minţindu-se că nu-i mai pasă şi va trece dintr-un pat în altul, dintr-o relaţie în alta. Dar ghici ce? Te va cauta în toate femeile care-i vor intersecta la un moment dat viaţa, le va compara pe toate cu tine, iar în final, când va fi prea târziu, îşi va da seama ce greşeală a făcut. Se va gândi la toate lucrurile rele pe care ţi le-a spus sau pe care ţi le-a făcut vreodată, va realiza cât de prost a putu să fie când a lăsat să-i scape printre degete o persoană care ar fi făcut orice pentru el, o persoană care-l iubea sincer. Abia atunci va realiza cât de mult a pierdut şi va vrea să repare greşeala, cu gândul că tu-l vei accepta înapoi cum ai făcut de fiecare dată... dar va avea surpriza vieţii lui!

   Te va găsi fericită, alături de bărbatul care a înţeles mai repede cât eşti de specială, alături de bărbatul care a ştiut să te păstreze, alături de cel care ţi-a înţeles defectele şi le-a acceptat, alături de cel care a ştiut că nu merită să rişte să te piardă.

Nici n-ai să mă mai recunoşti!

   Se va întâmpla cândva, undeva, să treci pe stradă pe lângă mine. Şi n-ai să mă mai recunoşti. De ce spun asta? Pentru că ai să vezi cât de bine îmi e fără tine şi atunci ai să înţelegi, probabil, că tu n-ai fi putut niciodată să-mi oferi toate astea.
   N-am să neg niciodată faptul că mi-a fost greu să te las să pleci, dar gândul că am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să te opresc parcă mai şterge din sentimentul apăsător de vină. La fel ca şi vorbele destul de grele pe care mi le-ai aruncat, crezând că sufletul meu e din beton-armat: oricâte pietre ai arunca în el nu se va sparge. Ei bine, află că nu ştiu cum, s-a crăpat şi s-a tot crăpat până a făcut poc!
Şi în încercarea disperată de a aduna toate bucăţelele şi a le lipi la loc, în poziţia lor iniţială, am învăţat că niciodată nu va mai arata la fel. Niciodată nu mă voi mai simţi la fel. Aşa că pentru câteva momente am renunţat la tot. Şi chiar atunci, asta ca să vezi cât de puternic este destinul, cineva mi-a întins o mâna şi m-a ajutat să adun şi să repar toată mizeria pe care ai făcut-o tu.
   Aşa, am conştientizat că aveai dreptate: tu nu eşti ca restul. Tu eşti mai rău. Sau în cazul meu, tu ai fost mai rău, pentru că acum nu-mi mai eşti. Acum eşti doar o amintire. Sau chiar un coşmar.
   Însă important e c-am învăţat ceva din tot ce s-a întâmplat... întotdeauna e loc de mai bine, iar un om care te iubeşte va vrea să te vadă fericită şi ar face orice îi stă în putinţă ca să-ţi vadă zâmbetul.