Către Moș Crăciun

      Dragă Moșule,

      Nu obișnuiesc să-ți scriu. Aveam probabil părul cârlionțat și blond ultima dată când am facut-o. Însă în acest an mi-am dorit mereu câte ceva de la oameni și niciodată n-am primit, de aceea îți scriu ție.
      Așadar, mi-ar plăcea un suflet nou.
      Cred că am primit unul defect. Sau cu mici erori de funcționare care între timp s-au tot agravat.
      Cel nou, să fie unul cu garanție ca să-l pot returna în caz de-mi intră cineva încălțat în el și mi-l murdarește pe alocuri; în caz de-l va folosi cineva abuziv, fă-l să fie ”free trial” pentru 15 zile și apoi să plătească pentru el cu iubire; pune-mi și un spiriduș la intrare care să-i dea afară pe toți cei care pătrund nepoftiți; să fie waterproof în caz că spiridușul este neglijent; mi-ar fi utili și niște senzori anti-minciună, ca să nu mai creadă orice vorbă dulce i se spune.
      Te rog, ai grijă cum îl împachetezi, să nu-mi mai vină fisurat și defect. Am nevoie să fie nou și mai de calitate decât primul, să nu se spargă la orice atingere... pentru că-mi ia mult să-l repar.
      Te aștept, Moșule, cu bradul făcut și niște prăjituri. Așa e felul meu de ați mulțumi pentru cadou.


P.S: Să fii totuși atent cu cel vechi, a trecut prin multe și are nevoie de odihnă.

Fericire

      Au trecut veacuri de când am vorbit ultima dată. Mi-ai scris chiar zilele trecute să mă întrebi ce mai fac. Am schimbat doar banalități, ca între doi străini care se întâlnesc pe stradă și se întreabă ce mai fac, dar nu așteaptă niciodată răspunsul. Suntem și noi tot un fel de străini, nu? Cel puțin așa mi-ai tot spus.
      Străini... Dar crezi că-mi pasă în felul ăsta de toți oamenii pe care-i întâlnesc pe stradă? Crezi că-mi vine să-i strâng în brațe pe toți, doar așa din altruism? Mă știi prea bine și mi-ai locuit în inima o vreme. Măcar lucrurile astea ar trebui să mă deosebească de o oarecare. Sau pe tine te apucă dorul de oricine? Sau te apuci să rememorezi amintiri cu orice om pe care ți tu minte că l-ai văzut pe drum?
      Deci spune-mi, cum mai ești? Eu de fericire te întreb. Nu de jobul plictisitor pentru care nu-ți vine să te trezești dimineața și nici de cine știe ce femei care îți mai încălzesc patul. Ți-a mai încălzit cineva sufletul de când am plecat? A mai locuit cineva acolo? Dacă da, mi-a șters de tot dezordinea pe care am lăsat-o în urmă?
      Și ce-i fericirea până la urmă? Să ai un job, bani de club în weekend și timp de-o vacanță? Să te iubească cineva, să primești cadouri sau să ai cu cine-ți da tag la un film? Să fii invitat la câte un party și să ai cu cine merge? Eu tot mă încăpățânez să zic că-i mai mult de atât.

      Așa că te provoc să te uiți în ochii mei și să-mi spui: ești sau nu fericit?