M-am gândit din ce în ce mai mult la faptul că uneori e bine să nu forțezi lucrurile și că dacă nu e menit să fie, cel mai bine e să o lași baltă. Din orice punct de vedere; deși eu mă refer mereu la tine. M-am raportat prea mult timp la tine și am uitat de mine. E adevărat că iubind te pierzi... dar oare chiar ai meritat?
Mi-ar plăcea, cândva, să-ți dai seama că ai rătăcit luna cautând prea mult stelele. Și dragule, deși luna e noapte de noapte pe cer, s-ar putea ca pe strada ta să-ți fie cu nori. Și nu știu cum îți vor lumina stelele drumul; cel spre casă, dar și în suflet.
Ar fi bine, măcar acum, cât timp ”prea târziu” nu e atât de târziu, să îți rânduiești inima. Nu înțelegi la ce ma refer? Stai cu ochii pe cer; s-ar putea să îți dai seama.
Mă mai întreb uneori... am trecut prin toate astea doar ca să fim iar străini?
iubuu' ����
RăspundețiȘtergere